Fă-l pe Claude să vadă video-uri cu skill-ul Watch

Deschide Claude Code și lipește aceste două comenzi, una după alta.

/plugin marketplace add bradautomates/claude-video
/plugin install watch@claude-video

Prima îi spune lui Claude unde să găsească skill-ul, a doua îl instalează. Gata. Nu trebuie să descarci nimic manual, nici să atingi foldere.

Prima dată când lansezi /watch, Claude verifică dacă ai două programe instalate.

1. yt-dlp

   e programul care descarcă video-ul de la link-ul pe care i-l dai. Fără el, Claude nu are ce să vadă.

2. ffmpeg

   e cel care taie video-ul în cadre și, dacă e nevoie, extrage audio-ul din el. E briceagul elvețian al video-ului.

Pe Mac, dacă nu le ai, și le instalează singur prin Homebrew. Nu trebuie să faci nimic: doar aștepți.

Pe Windows și Linux nu le instalează: îți afișează pe ecran comenzile exacte de copiat și lipit. Le lipești, apoi relansezi /watch.

Nu ți se va cere niciodată să elimini ceva. Dacă vezi un mesaj despre niște librării, îți cere să le adaugi, nu să le scoți.

Aici e singura alegere reală de făcut, și e partea care creează cea mai mare confuzie.

Dacă video-ul are deja subtitrări — aproape toate video-urile publice de pe YouTube le au, chiar și cele automate — Watch le ia de acolo. Gratis, instantaneu, fără configurare. În marea majoritate a cazurilor se termină aici și nu trebuie să faci nimic.

Dacă video-ul nu are subtitrări — tipic pentru fișierele tale proprii, o înregistrare de ecran, un video descărcat — Watch nu are niciun text de citit. În acel caz extrage doar audio-ul și îl trimite la un serviciu de transcriere, iar pentru asta e nevoie de o cheie API. Două opțiuni:

Claude ți-o cere exact când e nevoie și și-o salvează singur într-un fișier de configurare protejat: nu trebuie să cauți unde s-o pui.

Dacă nu vrei s-o adaugi, poți continua oricum: Claude va privi doar imaginile, fără audio. La un tutorial unde cineva vorbește mult, însă, pierzi jumătate din conținut.

Acesta e motivul pentru care merită s-o instalezi. Găsești un tutorial bun, dar lung, și vrei versiunea scrisă, consultabilă, fără să-l revezi de fiecare dată. Lipești asta.

/watch https://youtu.be/... transformă-l într-un manual scris pas-cu-pas, cu minutajele lângă fiecare pas

Claude descarcă video-ul, extrage cadrele din el, ia subtitrările, apoi privește imaginile. Aici e ideea: în tutoriale lucrurile importante sunt pe ecran, nu în audio.

Cel care vorbește spune «click aici», iar aici e vizibil doar în cadru. Cu transcrierea singură ai avea un manual plin de «click aici» fără să știi unde.

Rezultatul e un document cu pașii în ordine, ce era pe ecran în fiecare moment, și minutajul pentru a reveni la video dacă un pas nu e clar. Dacă video-ul e lung, cere o bucată pe rând: «fă-mi manualul doar pentru partea dintre 4:00 și 9:00». Iese mult mai bine.

Sub 10 minute funcționează mai bine. Nu e o interdicție, e matematică: cadrele pe care Claude le poate privi sunt limitate (maximum 100). La un video de 5 minute ia unul la câteva secunde și nu ratează nimic. La unul de 40 de minute, aceleași 100 de cadre sunt răspândite, iar între unul și altul trec douăzeci de secunde în care se poate întâmpla orice. Pentru video-urile lungi, cere mereu o secțiune specifică.

Consumă. Mult. Fiecare cadru e o imagine, iar imaginile cântăresc mult mai mult decât textul. Un video de 5 minute mănâncă o felie importantă din conversație. Nu e o problemă dacă știi asta: pune întrebarea potrivită din prima în loc să reiei de trei ori.

Merită să fim clari, având în vedere că vorbim de video-urile tale. Video-ul nu e niciodată încărcat nicăieri: descărcarea, tăierea cadrelor, totul se întâmplă pe calculatorul tău. Singurul lucru care iese e audio-ul, și doar în cazul în care lipsesc subtitrările și ai pus o cheie pentru transcriere. Dacă subtitrările există, nu pleacă nicio cerere spre exterior.