Alegerea motorului, în practică

Pe scurt

Comenzile care încep cu bara nu vorbesc cu modelul: vorbesc cu instrumentul.
/model deschide alegerea motorului și devine și modelul implicit pentru sesiunile noi.
/context îți arată cât din sesiune ai consumat deja.
Să ceri „folosește un model mai puternic” în cuvinte nu schimbă nimic.

Sunt două moduri de a-i vorbi

În interiorul unei sesiuni poți scrie două lucruri diferite, și merită să le distingi de la bun început.

O cerere normală — „rezolvă-mi fișierul ăsta” — ajunge la model, care raționează și acționează.
O comandă care începe cu bara — /model — nu ajunge la model: o execută instrumentul, adică unealta despre care vorbeam în capitolul 2.

E o distincție care te scutește de o greșeală clasică: să ceri în cuvinte să schimbi modelul. Nu funcționează, și acum știi de ce — i-ai cere motorului actual să se schimbe pe sine.

Cum schimbi motorul

În aplicația desktop e un meniu derulant: stă lângă butonul de trimitere, sub caseta unde scrii. Îl deschizi, alegi modelul, și de-acolo încolo lucrează acela. Din același meniu îl schimbi oricând vrei.

Din terminal gestul e o comandă: scrii /model și ți se deschide aceeași alegere. Modelul pe care îl selectezi rămâne și implicit pentru sesiunile pe care le vei deschide după.

Ține minte regula din lecția despre cont: motorul se alege la început. Dacă îți dai seama pe la jumătate că ai greșit, mișcarea corectă nu e să întorci butonul din mers, ci să închizi și să repornești cu cel potrivit.

Cum vezi cât consumi: /context

Cealaltă comandă care merită cunoscută de la început e /context: îți arată cât spațiu din sesiune ai ocupat deja și cu ce.

La început o să ți se pară un detaliu de contabil. Devine important când sesiunea se lungește: îți amintești că la fiecare tură modelul recitește tot? /context e bordul de control care îți spune când e momentul să faci curățenie în loc să continui să aduni. În capitolul „Ce știe despre tine” revenim pe larg asupra asta.

Celelalte comenzi, când ai nevoie de ele

Comenzile cu bară funcționează și în aplicația desktop: le scrii în casetă la fel cum ai face-o din terminal, sau le răsfoiești din butonul + de lângă caseta de scriere.

Mai sunt destul de multe altele, și le vei întâlni la momentul potrivit în loc de toate deodată acum: permisiunile, curățarea conversației, setările. Lista oficială completă e acolo când ai nevoie de ea. Deocamdată îți sunt de-ajuns astea două — una ca să alegi cine lucrează, una ca să vezi cât atenție cheltuiești.

Și acum

Ai instalat, știi unde să-l deschizi și știi să alegi motorul. În lecția următoare îi dai prima sarcină: mică, a ta, și aleasă special ca să reușească.

Ai înțeles?

Două minute, fără notă. Încercarea de a răspunde — chiar și greșind — fixează conceptele mult mai bine decât recitirea. Dacă nu ai chef, sari peste: lecția se consideră oricum finalizată.

Cum schimbi modelul în interiorul unei sesiuni?

La ce folosește /context?

1
1. 1
2. 2
3. 3
2
1. 4
2. 5
3. 6
4. 7
3
1. 8
2. 9
3. 10
4. 11
5. 12
4
1. 13
2. 14
3. 15
4. 16
5. 17
6. 18
5
1. 19
2. 20
3. 21
4. 22
5. 23
6. 24
6
1. 25
2. 26
3. 27
4. 28
5. 29
6. 30
7
1. 31
2. 32
3. 33
4. 34
8
1. 35
2. 36
3. 37
4. 38
9
1. 39
2. 40
3. 41
10
1. 42
2. 43
3. 44
11
1. 45
2. 46