Subagentul: un ajutor cu biroul lui

Pe scurt

Un subagent e un ajutor care lucrează în altă cameră, cu biroul lui.
Se întoarce și îți spune doar rezultatul: dezordinea rămâne la el.
Servește să păstrezi masa ta curată — și deci să ai răspunsuri mai bune mai mult timp.
Există deja unele gata făcute, și poți crea și tu ale tale.

Problema: unele lucrări murdăresc

Sunt sarcini care, ca să fie făcute, cer să te uiți la o grămadă de lucruri și apoi să le arunci. „Găsește în ce document scrisesem chestia aia”: ca să răspundă trebuie să deschidă douăzeci de fișiere, iar nouăsprezece n-aveau nicio legătură.

Necazul îl știi din capitolul trecut: acele nouăsprezece fișiere rămân pe masă. Ai cheltuit jumătate din spațiu ca să ajungi la un rând de răspuns, iar de acolo încolo tot restul sesiunii lucrează mai prost.

Soluția: îl trimiți s-o facă în altă parte

Un subagent e un ajutor pe care îl trimiți în altă cameră. Are un birou al lui, deschide el cele douăzeci de fișiere, face dezordinea lui, iar apoi se întoarce și îți spune un rând: „e în documentul din 14 martie”.

Toată dezordinea a rămas acolo. Pe masa ta a ajuns doar răspunsul.

Nu e un model diferit și nu e mai inteligent: e același instrument, cu un context separat. Are instrucțiunile lui, uneltele pe care decizi tu să i le dai, și permisiuni proprii.

Limita, care e și calitatea

Biroul gol taie în două direcții: nu se târăște cu dezordinea ta, dar nici nu știe despre ce vorbeați.

Deci o sarcină delegată trebuie explicată complet. Dacă îi trimiți „verifică dacă se leagă”, el n-are idee ce ar trebui să se lege. E aceeași meserie pe care o faci când predai o lucrare unui coleg care n-a fost la ședință.

Cele pe care le ai deja fără să știi

Unele ajutoare sunt deja acolo, și Claude le folosește singur când e nevoie. Cele două pe care le vei întâlni cel mai des:

Explore — se duce să caute și să înțeleagă cum e făcut ceva, fără să-l modifice. E cazul căutării murdare de mai devreme.
Plan — pregătește un plan, ca în capitolul despre permisiuni, dar într-o cameră separată.

Dacă ai văzut apărând numele astea în timp ce lucra și n-ai înțeles ce sunt, iată ce erau: ajutoare trimise în altă cameră.

Să creezi unul al tău

Când observi că trimiți mereu același tip de ajutor cu aceleași instrucțiuni, merită să-l definești o dată pentru totdeauna: un ajutor cu un nume, o sarcină, un caracter și uneltele pe care le vrei tu.

Modul practic e cel de mereu: îi ceri lui Claude — „creează-mi un ajutor care face asta și asta, și care poate doar să citească” — și îl lași pe el să scrie fișierul. Apoi îl recitești, ca la skill-uri.

Și acum

Spus așa, pare că merită să delegi totul. Nu e chiar așa, iar motivul e nota de plată: un ajutor care pornește de la zero trebuie să reconstruiască totul, iar asta se plătește. În lecția următoare, când merită și când nu.

Ai înțeles?

Două minute, fără notă. Încercarea de a răspunde — chiar și greșind — fixează conceptele mult mai bine decât recitirea. Dacă nu ai chef, sari peste: lecția se consideră oricum finalizată.

Ce se întoarce în conversația ta când un subagent a terminat?

Subagentul vede conversația ta?

La ce servește ajutorul deja gata numit Explore?

1
1. 1
2. 2
3. 3
2
1. 4
2. 5
3. 6
4. 7
3
1. 8
2. 9
3. 10
4. 11
5. 12
4
1. 13
2. 14
3. 15
4. 16
5. 17
6. 18
5
1. 19
2. 20
3. 21
4. 22
5. 23
6. 24
6
1. 25
2. 26
3. 27
4. 28
5. 29
6. 30
7
1. 31
2. 32
3. 33
4. 34
8
1. 35
2. 36
3. 37
4. 38
9
1. 39
2. 40
3. 41
10
1. 42
2. 43
3. 44
11
1. 45
2. 46