Memoria automată

Pe scurt

Pe lângă instrucțiunile tale, Claude își ia notițe singur despre ce învață lucrând cu tine.
E activă din start: când salvează sau recitește ceva, îți scrie.
Sunt fișiere text ale tale: se citesc, se corectează, se șterg cu /memory.
La fiecare sesiune încarcă doar indexul: restul îl ia dacă are nevoie.

Două memorii, nu una

CLAUDE.md e memoria pe care o scrii tu: reguli, convenții, cum se fac lucrurile aici. Lângă ea mai e una, pe care o scrie el.

Cât lucrați împreună, Claude notează ce descoperă: că o anumită comandă trebuie lansată într-un anumit fel, că tu preferi o anumită formă, că un lucru care părea simplu are o complicație ascunsă. Nu salvează totul: decide ce merită ținut minte pentru data viitoare.

Diferența într-o linie: tu scrii regulile, el notează ce învață. Nu se înlocuiesc, se adună.

Cum îți dai seama

Nu lucrează pe ascuns: când salvează sau recitește o notă, îți spune, cu o linie de genul „memorii salvate” sau „memorii reamintite”. Ăsta e momentul în care merită să ridici o sprânceană și să te duci să vezi ce a scris.

Notițele trăiesc într-un folder pe proiect, pe calculatorul tău. Nu circulă și nu ajung în folderul de lucru pe care-l împarți cu alții.

Index mereu, detaliu la cerere

Aici e un detaliu elegant care merită observat, pentru că e soluția la aceeași problemă despre care vorbim de trei lecții. Dacă ar încărca toate notițele la fiecare pornire, masa ar fi plină înainte să înceapă măcar.

Deci nu face asta: la fiecare sesiune i se pune în față doar un index scurt, iar notele de detaliu și le ia doar când are nevoie de ele. Indexul mereu, capitolul la cerere — ține minte asta, pentru că e același mecanism ca la skill-urile din capitolul următor.

S-o citești, s-o corectezi, s-o oprești

Comanda e /memory: de acolo vezi fișierele de memorie și instrucțiunile tale, le deschizi, le modifici. De acolo poți și opri memoria automată, dacă preferi să nu-și mai ia notițe.

Și merită să treci pe acolo din când în când, dintr-un motiv practic: poate a înțeles greșit. Un lucru pe care l-ai spus o dată pentru un caz particular poate deveni o regulă în capul lui. Sunt fișiere text obișnuite: se citesc și se șterg în zece secunde.

E valabil și invers: dacă îi spui „ține minte că de-acum se face așa”, el își notează. E cel mai comod mod de a-l învăța ceva fără să deschizi niciun fișier.

Și acum

Găleata e aproape plină: instrucțiuni permanente, spațiu de lucru, curățenie, notițe automate. În lecția următoare le punem pe toate la un loc, uitându-ne la aceeași lucrare făcută de trei ori: prima dată explicând totul, a doua cu instrucțiunile scrise, a treia cu memoria care lucrează pentru tine.

Ai înțeles?

Două minute, fără notă. Încercarea de a răspunde — chiar și greșind — fixează conceptele mult mai bine decât recitirea. Dacă nu ai chef, sari peste: lecția se consideră oricum finalizată.

Care e diferența dintre CLAUDE.md și memoria automată?

Îți dai seama că și-a notat ceva greșit. Ce faci?

Cât din memoria automată se încarcă la fiecare sesiune?

1
1. 1
2. 2
3. 3
2
1. 4
2. 5
3. 6
4. 7
3
1. 8
2. 9
3. 10
4. 11
5. 12
4
1. 13
2. 14
3. 15
4. 16
5. 17
6. 18
5
1. 19
2. 20
3. 21
4. 22
5. 23
6. 24
6
1. 25
2. 26
3. 27
4. 28
5. 29
6. 30
7
1. 31
2. 32
3. 33
4. 34
8
1. 35
2. 36
3. 37
4. 38
9
1. 39
2. 40
3. 41
10
1. 42
2. 43
3. 44
11
1. 45
2. 46