Crearea primului tău skill

Pe scurt

Un skill e un folder cu un fișier înăuntru: fișierul se numește SKILL.md.
Numele folderului devine comanda pe care o scrii ca să-l chemi.
În proiect dacă privește acea lucrare, printre lucrurile tale dacă vrei să-l ai peste tot.
Cel mai rapid mod de a-l scrie: pune-l pe el să-l scrie.

Forma: un folder, un fișier

Un skill e un folder cu un fișier text înăuntru, numit SKILL.md. Numele pe care îl dai folderului devine cuvântul cu care îl chemi: dacă folderul se numește rezumat, îl lansezi scriind /rezumat.

De aici primul sfat practic: numește-l cum l-ai spune cu voce tare. Un cuvânt, scurt, cel care ți-ar veni natural — pentru că acel cuvânt va trebui să-l ții minte peste trei luni.

Ce e în interiorul fișierului

Două părți. Sus, un antet de două rânduri: numele și descrierea. Dedesubt, instrucțiunile propriu-zise, scrise cum le-ai explica unei persoane.

Descrierea pare un detaliu birocratic. Nu e: e cel mai important rând din fișier, și are o lecție întreagă doar a ei, următoarea. Deocamdată reține doar că servește să spună când se folosește procedura respectivă.

Dedesubt, corpul: pașii în ordine, ce să verifici, cum arată rezultatul corect. Se aplică tot ce ai învățat despre instrucțiuni: concret și verificabil bate generic și ambițios.

Unde îl pui

Aceeași logică a fișierului de instrucțiuni, și acum o cunoști deja:

În proiect — în folderul de lucru. Se aplică acolo, și dacă împarți folderul cu alții, se aplică și pentru ei.
Printre lucrurile tale — în folderul personal al lui Claude. Se aplică în toate proiectele pe care le deschizi.

Regulă practică: dacă procedura privește acea lucrare, stă în proiect. Dacă privește modul tău de a lucra, stă printre lucrurile tale.

Mișcarea inteligentă: pune-l pe el să-l scrie

Nu există niciun premiu pentru că l-ai scris de mână. Cel mai rapid mod e să descrii procedura lui Claude și să-i ceri s-o transforme într-un skill: el creează folderul, fișierul, antetul, și pune pașii în ordine.

E reflexul de luat în general, și trece cu mult dincolo de skill-uri: înainte să faci de mână un lucru plictisitor, întreabă-te dacă îl poate face el. Tu aduci conținutul — pașii reali, pe care îi știe doar cine face acea lucrare — iar el pune forma.

Dar apoi recitește-l. E o procedură pe care o vei folosi de o sută de ori: merită cele două minute de verificare.

Testează-l imediat

Skill-urile noi sunt văzute imediat, fără să trebuiască să închizi și să redeschizi nimic: îl scrii și îl poți chema deja. Singurul caz în care e nevoie de o repornire e dacă folderul de skill-uri nu exista deloc când ai deschis sesiunea.

Deci testul e instant: scrii skill-ul, îl lansezi, te uiți ce face. Și dacă nu face exact ce voiai, deschizi fișierul și corectezi rândul greșit — care e frumusețea unei proceduri scrise în limbaj obișnuit în loc să fie programată.

Și acum

Acum știi să faci unul. Rămâne de înțeles de ce uneori Claude îl folosește singur la momentul potrivit și alteori nici nu-l ia în calcul, deși e chiar acolo. Răspunsul stă într-un singur rând, și e lecția următoare.

Ai înțeles?

Două minute, fără notă. Încercarea de a răspunde — chiar și greșind — fixează conceptele mult mai bine decât recitirea. Dacă nu ai chef, sari peste: lecția se consideră oricum finalizată.

De ce depinde cuvântul cu care chemi skill-ul?

Vrei ca un skill să fie valabil în toate proiectele tale, nu doar în acesta. Unde îl pui?

Care e cel mai rapid mod de a scrie un skill?

1
1. 1
2. 2
3. 3
2
1. 4
2. 5
3. 6
4. 7
3
1. 8
2. 9
3. 10
4. 11
5. 12
4
1. 13
2. 14
3. 15
4. 16
5. 17
6. 18
5
1. 19
2. 20
3. 21
4. 22
5. 23
6. 24
6
1. 25
2. 26
3. 27
4. 28
5. 29
6. 30
7
1. 31
2. 32
3. 33
4. 34
8
1. 35
2. 36
3. 37
4. 38
9
1. 39
2. 40
3. 41
10
1. 42
2. 43
3. 44
11
1. 45
2. 46