Nu există un singur Claude: scara modelelor

Pe scurt

În Claude Code nu există un singur model: alegi tu unul, iar alegerea se vede în rezultate și în notă de plată.
Urcând de model se schimbă trei lucruri deodată: cât înțelege, cât timp îi ia, cât costă.
Uneltele rămân aceleași pentru toate: se schimbă motorul, nu mașina.
„Cel mai puternic” nu înseamnă „cel mai bun pentru tine”.

Acolo scrie un nume, și nu e un detaliu

Când deschizi Claude Code, undeva e scris un nume: Haiku, Sonnet, Opus, Fable. Pare o etichetă, dar de fapt e cea mai importantă alegere pe care o faci înainte să începi: e motorul pe care îl montezi pe mașina despre care am vorbit în capitolul trecut.

Echipamentul nu se schimbă. Permisiunile, fișierele, comenzile: identice. Se schimbă cine gândește.

Animație în buclă: cursorul dă clic pe butonul «Opus 5» din dreapta jos și se deschide meniul Modele — Sonnet 5 implicit, apoi Fable 5, Opus 5 (bifat), Sonnet 5, Haiku 4.5, opțiunea Alte modele și comutatorul modului rapid. — Numele scris în dreapta jos e un buton: dai clic pe el și toată scara e acolo, cu bifa pe cel activ. La final «Alte modele» ține versiunile anterioare.

Scara, de la cel mai ușor la cel mai capabil

Nu sunt patru cutii separate: sunt o scară. Cu cât urci mai mult, cu atât înțelege mai mult; cu cât urci mai mult, cu atât îi ia mai mult timp și costă mai mult.

Haiku — cel mai rapid și cel mai ieftin. Foarte aproape de ceilalți la lucrurile obișnuite, mai puțin potrivit când e mult de gândit.
Sonnet — cel mai bun compromis între viteză și inteligență. E calul de povară: majoritatea zilelor se termină aici.
Opus — gândit pentru lucrări complexe, acolo unde un agent trebuie să țină multe lucruri împreună în același timp.
Fable — cel mai capabil disponibil, făcut pentru agenți care lucrează mult timp la sarcini pretențioase. E și cel mai lent și cel mai scump. În cursul Landing Page Premium e cel pe care îl folosim.

Compromisul pe care nu-l poți evita

Tentația, la început, e una singură: pun mereu cel mai puternic și stau liniștit. Nu funcționează, iar motivul e simplu: priceperea în exces nu devine calitate dacă nu e nimic de înțeles.

Redenumirea a două sute de fișiere nu cere inteligență: cere răbdare. Făcut de modelul cel mai capabil, rezultatul e același — doar mai lent și mai scump. Invers, pe o problemă fără un răspuns evident, modelul ușor te face să dai roată, iar la final cheltuiești mai mult în încercări decât ai fi cheltuit alegând bine.

În lecția următoare transformăm asta într-o singură întrebare de pus înainte de orice lucrare.

Și acum

Să știi că există o scară nu e de-ajuns: e nevoie de un mod de a înțelege pe ce treaptă stă lucrarea pe care o ai în față. În lecția următoare e o singură întrebare care rezolvă alegerea aproape mereu.

Ai înțeles?

Două minute, fără notă. Încercarea de a răspunde — chiar și greșind — fixează conceptele mult mai bine decât recitirea. Dacă nu ai chef, sari peste: lecția se consideră oricum finalizată.

Ce se schimbă trecând de la un model mai mic la unul mai capabil?

Modelul cel mai capabil e mereu alegerea cea mai bună?

1
1. 1
2. 2
3. 3
2
1. 4
2. 5
3. 6
4. 7
3
1. 8
2. 9
3. 10
4. 11
5. 12
4
1. 13
2. 14
3. 15
4. 16
5. 17
6. 18
5
1. 19
2. 20
3. 21
4. 22
5. 23
6. 24
6
1. 25
2. 26
3. 27
4. 28
5. 29
6. 30
7
1. 31
2. 32
3. 33
4. 34
8
1. 35
2. 36
3. 37
4. 38
9
1. 39
2. 40
3. 41
10
1. 42
2. 43
3. 44
11
1. 45
2. 46